Another language, another man, Andere Sprache, anderer Mensch zice un citat nemțesc despre învățatul unei alte limbi.
Când reușești să vorbești o altă limbă, se zice că ți se schimbă vocea și atitudinea.
Nu că ar fi ceva în neregulă cu atitudinea din limba maternă, dar descoperi că, involuntar, vocea ta are altă inflexiune - este mai pițigăiată, mai gravă, mai ascuțită, mai domoală.
Cert e că se schimbă.
Am auzit de foarte multe ori că cei care vorbesc limba engleză au o atitudine cool, relaxată, degajată în fața interlocutorului. Cei care vorbesc franceză sunt mai pretențioși. Iar cei care vorbesc germană sunt serioși și folosesc o voce gravă când se exprimă.
O nouă limbă, un alt om, o altă voce, nu?
Am început să învăț limba engleză la 8 ani, în clasa a II-a. Fac parte din generația care nu a studiat la grădiniță o altă limbă străină.
La școală, erau tinere profesoare ce se chinuiau să ne învețe să pronunțăm engleza curată, cu sunetele specifice, cu limba între cei doi dinți din față și alte pretenții fonetice.
Tot ce trebuiau să facă era să ni se adreseze în limba engleză complet și o bună parte din treabă era deja făcută.
Aveam să descopăr mult mai târziu că acesta era un pas extrem de important în învățarea unei limbi străine - un fel de baie de limbă.
Este una dintre provocările cele mai mari pentru orice fel de învățăcel și pentru orice fel de limbă. Dar nu este nicidecum imposibil.
Cu engleza am început încă de la 8 ani. Cu limba germană, o mare iubire dintr-ale mele, am început la 27 de ani. Firește că, “bătrâna” fiind, mi-a fost mai greu să asimilez germana.
Motivele sunt diverse: lipsa de timp, serviciu, disponibilitate redusă pentru studiu, precum și dificultatea limbii.
Germana este o limbă foarte grea, deoarece gramatica acesteia, pe lângă multele reguli pe care le are, are și foarte multe excepții. Așadar, te vei supune la o cantitate ridicată de frustrare și nervi.
Încă studiez germana. Zilnic!
Ah, și să nu mai vorbim de vocabularul limbii germane…
Prin urmare, poți învăța o limbă străină la orice vârstă. Dar ține cont că fiecare vârstă vine cu responsabilitățile sale.
La 8 ani aveam timp doar de învățat. La 27 nu prea.
Din ce am observat și experimentat eu până acum, mi-am permis să pun laolaltă câteva idei, pentru că nu doresc să le zic îndrumări sau reguli, pentru învățarea unei limbi străine.
Am predat timp de 10 ani limba engleză atât copiilor (cel mai mic a fost de 4 ani), cât și adulților (cel mai mare a fost de 60 cu plus).
În lista mea de contacte de pe Facebook se regăsesc câțiva dintre foștii elevi adulți cu care am lucrat câțiva ani, în cadrul unei școli private de limbi străine. Atât cu cei mici, cât și cu cei mari am colaborat cu succes, am avut frici și temeri că poate nu ofer destul din cât știu sau că poate nu au înțeles.
Am judecat apoi că acestea erau normale, că suntem cu toții oameni, că putem greși. Frica omniprezentă, dar și sindromul impostorului...
De multe ori mă întrebam: ce caut eu în fața acestor oameni, ce pot eu să-i învăț?
Revin la ideile ce pot ajuta în procesul de învățare a unei limbi străine. Nu sunt vreo rețetă de succes sau vreo garanție că se potrivesc tuturor!
Sunt extrase din experiența mea cu elevii, dar cel mai mult din experiența mea cu mine. Totodată, dovadă stau vorbitorii de limbă engleză, cu care am colaborat și lucrat chiar și câțiva ani buni.
Voi folosi ca exemplu limba engleză în rândurile ce urmează, deoarece îmi este mai ușor.
Am menționat mai sus profesorii care nu se adresau în limba pe care o predau. O greșeală colosală în abordarea învățării unei alte limbi, diferite de cea cu care ai crescut și pe care ai asimilat-o în mod natural și organic, încă de bebeluș.
Înconjoară-te de limba engleza și comunică profesorului, sau celui cu care înveți, să-ți vorbească doar în limba engleza. Nu vei înțelege mai nimic la început, însă te asigur că, în scurt timp, te vei obișnui și vei desluși singur sensul și traducerea.
Pune-te în postura de copil care învață să vorbească și învață primele cuvinte.
Formularea baie de limba am auzit-o la un curs de pedagogie, în care ni se explica cât de ușor poți asimila o nouă limbă dacă te muți în țara respectivă.
Ei bine, mutarea nu este la îndemâna oricui, dar avem acum uneltele necesare să ne înconjurăm de tot ceea ce înseamnă o altă cultură.
Radio, televizor, cărți, reviste online și, cel mai important, profesorul.
Atunci când învățam germana cu profesor atât la clasa, cât și online, multe dintre exerciții erau în scris. Pe lângă exercițiile de gramatică, de care o să amintesc mai târziu, erau compunerile sau orice altă formă de text.
Profesoara mea de germană mi-a cerut odată să scriu în germană rețeta mea de pâine, pas cu pas. Mi-a părut rău instant că mă laudasem că știu să fac pâine. Mai bine tăceam!
Am scris-o pas cu pas, am pus și poze, am explicat și ce era în poze și-am făcut toate astea cu entuziasm, deși începusem cam fără chef.
Îmi place să fac pâine, așadar, să scriu despre ceva ce-mi place nu a fost o problemă. M-am simțit importantă și am simțit că profesorul apoi era la fel de entuziasmat să audă rețeta mea. Și, totodată, am învățat vocabular, topica propozitiei, gramatică și utilizarea timpurilor verbale. Toate astea de la o rețetă. Ah, și a trebuit să o și citesc cu voce tare.
Acum știu să fac pâine și în germană….
Am pus radio, întrucât nu îți trebuie niciun alt fel de atenție când asculți. Trebuie doar să asculți. Deseori, când merg, îmi scot căștile și îmi pun un post de radio nemțesc, la întâmplare, caut pe net un post și dau Play.
Bineînțeles că nu înțeleg tot, dar ascult modul în care se pronunță cuvintele, intonația vocii (sunt foarte atentă la acest detaliu de regulă și copiez involuntar modul în care se pronunță cuvintele, folosind aceeași intonație), structuri formulate, nu numai cuvinte.
E ușor să înveți cuvinte, dar e util să înveți structuri. Când zic structuri mă refer aici la propozitii sau fraze complete.
Învățatul și memoratul cuvintelor dintr-o limbă nu îți garantează că vei putea discuta cu cineva în limba respectivă.
Încă de mici, când învățăm limba maternă, pe lângă cuvinte, noi auzim expresii, cuvinte puse în contexte și propoziții.
Desigur că reții cuvinte, nici nu ai nevoie de profesor pentru asta, dar la ce folos dacă nu știi să le plasezi, să le folosești în propoziții atunci când ai un dialog?
Contextul ajută atât pe partea de vocabular, cât și pe partea de gramatică. Mai ales cea din urmă.
Învață, așadar, expresii simple, în care se folosesc două sau mai multe cuvinte.
Un exemplu simplu din limba engleză stă chiar în primele propozitii învățate: My name is Sarina and I am 35 years old.
Gramatica este ca o formulă matematică pe care se așază cuvintele. Este vitală în învățatul unei limbi străine și ajută în comunicarea cu persoanele native. Dar…
Mă-ntorc la momentul în care eram bebeluși și învățăm să vorbim. Gramatica apare în viața noastră mai târziu, după ce învățăm să ne exprimăm, să cerem, să comunicăm, să ne plângem, să ne adresam politicos și așa mai departe. Cum ajungem în acel stadiu? Învățăm de la părinți, familie și apoi profesori. Nici pomeneală de gramatică.
Firește că tendința este să corectezi constant copilul care face greșeli și dezacorduri, dar oare vrei să începi o discuție cu acesta, în care îi spui de cazul acuzativ și prepoziția “pe”, sau de acordul dintre subiect și predicat? S-ar putea să își piardă instant interesul de a mai vorbi sau chiar să-i fie teamă.
Eu, ca fost profesor, insistam în discuțiile mele cu elevii să repetăm, ori de câte ori era necesar, forma corectă. Urmăream cu interes apoi momentul în care vorbeau și ei și, surpriză, mă copiau. Chiar dacă nu știau, în cazul limbii engleze, că la persoana a III-a singular, la conjugarea verbului la prezent, primește S sau ES.
Învață întâi să comunici în limba respectivă și apoi îngrijește și gramatica. Dacă studiul este făcut din surse precum cărțile, filmele, radio și internet, sau chiar și profesor, mai mult ca sigur aceștia folosesc o limbă corectă.
Când te afli în fața elevilor, copii și adulți, și ți se pun întrebări precum: cum se zice la picior de broască? și tu, ca profesor, nu știi, ce faci?
În cazul meu era foarte simplu. Ori ziceam că nu știu, pentru că, ce să vezi, nu le știu pe toate. Nu le știu pe toate în limba română, darămite în alte limbi.
A doua variantă era poți să cauți și singur, întrucât eu nu sunt un dicționar cu picioare și, chiar dacă-ți spun, s-ar putea să nu reții.
Asa că, mai bine caută singurel și bagă la cap.
Sper să se înțeleagă că nu răspundeam așa la toate întrebările.
Dar cum ar decurge o ora de engleză, dacă toți elevii ar vrea să știe cum se zice la..ceva, orice..?
Revenind la faptul că nu trebuie să știi toate cuvintele, dacă înveți doar 800 dintre cele mai frecvent utilizate cuvinte în limba engleză, vei putea înțelege 75% din aceasta, așa cum este vorbită în viața normală.
Eu, după atâția ani de studiu al limbii engleze, folosirea acesteia zi de zi la serviciu atât în scris, cât și vorbit, tot nu știu cum se zice la polonic. Nu am reușit niciodată să îmi amintesc acest cuvânt.
Acest lucru nu mă face un cunoscător mai slab al limbii și nici de vreun sentiment de incapabilitate nu sunt afectată.
Am ajuns și la acestea. Îmi amintesc fițele date de profesoarele de engleză cu Scrie verbul din paranteze la timpul corect.
Exercițiile de gramatică, simple, cu subiecte la fel de simple, ce ar părea stupide pe alocuri, sunt de mare ajutor. Este un exercițiu repetitiv, obositor, dar care te obligă să treci verbul ăla prin toate formele lui. Prefer acest gen de exerciții, în locul unei conjugări seci a unui verb, în care pui pronumele și verbul - I drink, you drink, he drinks….
Alege un verb, alege un timp verbal și joacă-te cu acest gen de exerciții. Pe lângă verbe, înveți și substantive, adjective, prepoziții și alte părți de vorbire, atât de utile pentru exersarea scrisului.
Eu mi-am cumpărat și manuale în limba germană, pe care scriu nemilos cu creionul, tai și șterg, scriu cuvinte pe margine și subliniez orice consider necesar.
Dacă ai ocazia să întâlnești un vorbitor nativ...ești foarte norocos!
Va trebui însă să te supui stresului de a comunica și să îți asumi toate greșelile. Nu este nicio problema în a greși. Am incurajat mereu la greșeli, căci asta înseamnă efort, dorință, ambiție. Am râs împreună cu cel care învăța și mereu am avut frunți descrețite.
Este un zid foarte gros de dărâmat atunci când comunici într-o altă limbă, căci te simți judecat, te simți slab pregătit, simți ca nu mai știi nici ce știai.
Este frica, acest sentiment saboteur, slab și hain.
Lucrează la acest aspect când vine vorba de comunicare atât cu un nativ, cât și cu o altă persoană care învață sau care știe mai mult.
Nu există nicicum rețeta perfectă de învățare a unei limbi străine, deoarece suntem structurați diferit și învățăm diferit.
Printre primele teste pe care le dădeam elevilor, se numără și unul legat de modul în care învață și asimilează fiecare. Știam apoi cum să gestionez toți învățăceii în parte.
De aici și faptul că nu aș fi putut să predau în sistemul de învățământ de la stat, fiind imposibil să înveți 30 de elevi cu aceeași abordare, în 50 de minute.
Nu timp pentru învățare, pentru că tot ce am scris până la punctul 9 este despre asta, ci timp să se așeze.
În orele private pe care le-am avut cu anumiți copii, observam progresul acestora după o pauza mai lungă. Vacanța de vară, vacanța de Crăciun, câteva săptămâni la bunici.
Pe lângă fețele rumene și bubele din genunchi cu care se întorceau aceștia din vacanță, aveau și cunoștințe sedimentate sănătos și organic. Surpriza cea mai mare era libertatea cu care se exprimau. Reușeau să vorbească engleza. Deja nu mai era reușita mea, ci a lor. Era o performanță încurajată de libertate, timp si responsabilitate. Cea din urmă era a mea și era făcută sistematic, fără stres, fără amenințări sau presiune, fără teste și fără vreo acuză la adresa lor.
Citisem, ce-i drept, și despre Efectul Pygmalion și am aplicat de-a lungul timpului câteva metode de învățare ale Mariei Montessori.
Când îi auzeam vorbind și știam câtă muncă este acolo și cât curaj și încredere are copilul din fața mea, ziceam mereu: Music to my ears!
Adaug la finalul articolul și o metodă pe care o recomand mereu, și anume cititul cărților.
Mă chinui de doi ani cu o carte în germană, pe care o am pe Kindle, și citesc din ea din când în când. Norocul meu e că are o structură simplă, cu capitole scurte, cu povești diferite. Dar citesc. Și dacă nu citesc acea carte ce a “mucegait” în Kindle-ul meu, zi de zi citesc câte ceva în germană, fac exerciții de gramatică, ascult și fac exerciții de pronunție.
Nu te frustra când citești în altă limbă și nu te opri - cred că astea doua sunt esențiale în procesul de asimilare a unei alte limbi străine. Continuă, treci peste sentimente ce-ți pun piedică, treci peste comoditate, mai fă o pauza, și citește mai departe!
Am menționat mai sus un test ce te ajută să-ți descoperi stilul de învățare. Acesta se aplică nu numai în procesul de învățare a unei limbi străine, ci și în procesul de învățare în orice ai întreprinde sau dorești să asimilezi.
Am sistematizat un test cu 10 întrebări, ce te vor ajuta să descoperi care este stilul tău de învățare. După ce îl parcurgi si alegi variantele care ți se potrivesc, faci un calcul simplu și descoperi apoi cum înveți tu mai ușor.
Acest test oferă o indicație generală a stilului tău de învățare. Preferințele individuale pot varia și este benefic să explorezi diferite tehnici de învățare pentru a îți îmbunătăți experiența generală de învățare.
Iată și chestionarul:
a) Preferi să subliniezi sau să evidențiezi pasaje pe care le consideri importante?
b) Preferi, mai degrabă, să asculți o carte audio sau un podcast?
c) Îți place să iei notițe, să faci note de subsol sau să scrii pe marginea paginii?
a) Acorzi o atenție deosebită profesorului sau prezentatorului?
b) Consideri că este de folos să participi la discuții sau la activități de grup?
c) Preferi să studiezi materialul singur mai târziu?
a) Preferi să urmezi instrucțiuni sau îndrumări scrise?
b) Înveți cel mai bine urmărind pe altcineva demonstrând abilitățile?
c) Îți place să experimentezi și să încerci singur?
a) Faci o listă cu lucruri de făcut?
b) Îl repeți cu voce tare sau îl comunici altcuiva?
c) Îl vizualizezi sau creezi o asociere mentală?
a) Preferi să revizuiești note scrise pe agende sau caiet de notițe?
b) Acorzi atenție sesiunilor de studiu de grup sau explicații oferite de alte persoane?
c) Folosești carduri, diagrame sau alte mijloace vizuale?
a) Îți place să citești cărți, articole sau alte materiale scrise?
b) Îți place să asculți podcasturi, cărți audio sau interviuri?
c) Să te implici în activități practice, hobby-uri sau activități sportive?
a) Gândești fiecare pas și îl scrii?
b) Preferi să discuți despre posibile soluții cu ceilalți?
c) Încerci abordări diferite sau experimentezi și cu ajutorul greșelilor?
a) Spații liniștite și bine structurate, precum bibliotecile.
b) Cadre sociale cu discuții de grup sau sesiuni de studiu.
c) Medii active care permit mișcarea și experiențe practice.
a) Citești informațiile cu voce tare.
b) Repeti informațiile în tăcere.
c) Creezi asocieri vizuale sau dispozitive mnemonice (povești pe baza unei liste, asocieri cu numere, reprezentarea vizuală a informațiilor etc.)
a) Versurile și semnificațiile acestora.
b) Melodia sau ritmul.
c) Modul în care se cântă la instrumente sau calitatea producției.
Calculează rezultatele - număra câte răspunsuri de a, b și c ai ales.
| Caracteristici | Sfaturi pentru învățare eficientă | |
| Stilul de învățare vizual | - Atent și eficient în rezolvarea problemelor - Își amintește cu ușurință chipurile oamenilor - Scris de mână foarte îngrijit - Bun ortograf | - Sortarea și așezarea informațiilor în diagrame și scheme - Folosirea culorilor pentru asocieri și setarea de “coduri” - Urmărirea de clipuri explicative - Folosirea graficelor în înțelegerea subiectelor dificile - Folosirea ciornelor și schițelor înainte de orice lucrare finală |
| Stilul de învățare auditiv | - Are înclinație muzicală - Repetă instrucțiuni cu voce tare - Fredonează și vorbește singur - Este distras cu ușurință de prea mult zgomot - Memorează secvențe - Vorbăreț - Bun prezentator | - Studiul în grup, în echipe, cu colegi sau prieteni - Citirea și repetarea noțiunilor cu voce tare - Cât mai multe întrebări… - Corectarea eseurilor, a compunerilor sau articolelor cu voce tare - Folosirea de materiale video și tutoriale pentru învățare și asimilare. |
| Stilul de învățare kinestezic | - Pare mereu agitat, neatent - Folosește mâinile când vorbește - Expresiv si prietenos - Cel mai probabil atletic | - Pauze în timpul studiului - Solicitarea de exemple practice din viața reală - Un spațiu de lucru organizat, fără distracții - Limitarea studiului la 20 de minute - Folosirea de modele și obiecte - Prezentarea animată a rezultatelor sau a unei lucrări |
Descoperirea modului în care înveți cel mai bine este o călătorie continuă. Pe parcurs vei descoperi poate că ți se potrivesc mai multe stiluri de învățare și cel pe care l-ai identificat s-a schimbat sau devii mai flexibil.
Consider însă că acesta este un exercițiu bun pentru a te cunoaște și apoi de a aplica ce este mai bine pentru tine pe termen lung.
Eu îți urez mult succes în tot acest parcurs!
Un articol superb