Scris de stefania.sarina in data de November 29, 2022

Despre Ego

Și m-ai fermecat, străine
Iar eu nu am știut
Sau poate nu am vrut
Să cred
Că cineva mai poate aprinde un foc în mine
Fără vreo intenție de a-l și menține.

Și mă uitam spre adâncimi în ochii tăi
Că poate ai obosit
Sau poate ai greșit
Sau poate n-ai știut
Sau poate nu ai vrut
Orice, ca scuză-ți găseam
Iar eu cădeam și tot cădeam
În cele mai lugubre văi.

M-am răsculat
M-am enervat
Am plâns, am adormit plângând
Nu mai mâncam
Nu mai râdeam
Luam rând la rând pe orice gând
Și mă întrebam: eu ce-am făcut?

Norocul meu și-a minții mele
Și chiar și în perioade grele
Îmi dau restart și vad lucid
Încep să râd, să mă crucesc
Căci oare cum de am putut
De tine să mă-ndrăgostesc?

Și mă ridic din nou cu totul
Mă uit spre orizont cu sete
Îmi dăruiesc pe îndelete
iubire, alinare, grijă și răbdare.
Dar îmi și spun fără menajamente
Să nu mai pui cu suflet și iubire
Acolo unde egoul domnește în neștire.
Articol scris de stefania.sarina
Eu sunt Ștefania. Și Sarina. De aici și numele blogului meu, Sarina.ro. Am 33 de ani de defecte asumate, cu pasiuni de oameni normali și scăpări emoționale ca alți oameni normali.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Postările mele

crossmenu
Shares
Share This

Distribuie acest articol

Distribuie acest articol prietenilor tai!