Scris de stefania.sarina in data de June 11, 2024

Satul de Maltezi din Bărăgan

“Toate evenimentele istorice sunt nemuritoare! Ele pot acționa în noi în mod lent și pe neobservate. O cultură apusă poate ațipi un moment, poate visa în marea nemăsurată a mileniilor și a amintirilor. Ea poate fi îngropată, acoperită sub greutatea apăsătoare a pietrei și a pământului… Și totuși ea se află în noi, chiar dacă vestigiile ei materiale sunt încă nedescoperite și ascunse undeva, departe. Toate culturile de odinioară prind viață în noi, trăim surprinzător de legați chiar și de cele mai îndepărtate și enigmatice culturi ale celor mai vechi timpuri… O amintire, o descoperire, o legendă, ne fac să resimțim brusc prezența lor mută.”

Ivar Lissner “Culturi enigmatice” ed. 1972 Buc.

Cine-ar fi zis? Cine-ar fi crezut că Malta a ajuns în România înainte să ajung eu la Malta?
Iertată să-mi fie mândria și încercarea forțată de a mă infatua.

Într-un sat din România, de care am auzit prima oară acum câteva săptămâni, pare că s-a aciuat o liotă de maltezi, naufragiați săracii pe Dunăre, în zilele de iarnă mult prea geroasă pentru popoarele obișnuite cu căldură 300 de zile pe an.

Satul Maltezi pe harta

Satul Stelnica - satul cu o istorie ca nicio alta din zona Dunării de Jos

Satul Stelnica, cu trecutul său fantastic, așa cum bine menționează Ion Munteanu în cartea sa, încă din primele rânduri așternute, este egalat doar de puține așezări din zilele noastre, existente în zona Dunării de Jos.
Pătrundem și mai mult în istoria satului și aflăm că în zona Dunării de Jos, spre vărsare, a fost vatra unde s-au creat popoare și civilizații, pe care astăzi istoricii și oamenii de știință o numesc pur și simplu Vechea Europă.
Curajoasă denumirea, însă dacă-i dată de arheologi și mai mari învățați, e musai să credem pe cuvânt.

Satul Stelnica - comună în județul Ialomița, la sud-estul Câmpiei Bărăganului, pe stânga brațului Borcea. Satul a fost menționat documentar în anul 1467.
Locuitorii Stelnicii au casele orientate cu fața spre est și privesc în permanență răsăritul soarelui și al lunii, ce se ivesc de după dealurile Dobrogei, situate lângă Dunăre.
Oameni mângâiați de soare sunt stelnicenii.
Prin aceeași zonă, peste Balta Ialomiței, se află orașul Cernavodă - vechiul Axiopolis, oraș întemeiat de greci, cu case albe ce străluceau în soare la asfințit, făcându-i pe oameni visători și filosofi.
Cine n-a trecut în viața asta Podul de la Cernavodă, în drum spre mare? Pe câta istorie trec șinele de tren și șoselele cu mașinile grăbite. Parcă nu m-aș mai grăbi așa de tare data viitoare, acum că știu.

La doar 5 km de satul Stelnica se află Gara Fetești. Atunci când călătorești spre Constanța cu trenul, “pășești” și pe teritoriul satului Stelnica.

Ei, iată că povestea devine și mai interesantă, iar eu mă duc cu istoria chiar mai în urmă decât mă așteptam.
După cel de-al doilea război mondial, în ‘46, se găsește un document din Arhivele Mănăstirii Cozia, o traducere de fapt a unui act de hotărnicie făcut de pe vremea domnitorului Mircea cel Bătrân, tradus din limba slavonă.
În acest document datat după anul 1388 este menționat și satul Stelnica.

După cum menționează și directorul general al Arhivelor Statului, A. Sacerdoțeanu, documentul original nu mai este de găsit. Dar circulă o traducere a acestuia, ce a rămas până acum prima atestare documentară a Stelnicii.

De unde vine denumirea localității Stelnica?

Localnicii au schimbat denumirea astfel încât să o facă să sune mai românește și i-au spus Stanca, denumire ce va rămâne 300 de ani.
De ce au stâlcit românii limba slavonă?
Ei bine, slavona le era acestora o limbă străină, care nu se potrivea firii românești și de aici o serie întreagă de “inovații” și “mutilări” ale denumirii satului. Să nu mai vorbim și de alfabetul chirilic ce nu era potrivit pentru scrierea limbii române, cu slove ce nu respectau fonetismul limbii noastre.

Cel care a dus mai departe frumoasa limbă românească a fost țăranul român - prin folclor, timp de aproape 800 de ani.

O altă variantă a provenienței denumirii satului este și de la numele Doamnei Stanca, soția lui Mihai Viteazul, presupunere ce pornește de la un fapt real, susținut și crezut de localnici, cum că Mihai s-ar fi născut în acea așezare. Aceasta a fost transmisă prin viu grai de bătrânii satului.

Autorul adaugă într-un mod discret contradictoriu că cei care susțin povestea cu Doamna Stanca nu-și dau seama că satul Stelnica a primit denumirea de Stanca cu 150 de ani înainte de nașterea venerabilei doamne.

Toată vâlvătaia în jurul numelui se stinge cu o considerație colectivă cum că numele i se trage de la Stăncuța, pasăre zglobie specifică locului, ce stă pe lângă așezările omenești.

Satul Maltezi - Moșia Maltezeanca din Bărăgan

Bine, bine, dar ce treabă au maltezii cu satul Stelnica?
A trebuit să citesc toată cartea ca să pot istorisi și eu cu un fir de înțelegere mai limpede a evenimentelor ce implică oamenii pe care-i văd acum zilnic. Și anume maltezii.

Pentru a putea continua cu povestitul și pentru a avea o imagine și mai clară asupra complexității ADN-ului maltez, este neapărat necesar să enumăr popoarele care compun diversitatea genetică a acestora.
Identitatea malteză este prin natura sa un amestec de culturi și popoare care s-au stabilit pe insulă de-a lungul istoriei sale.

Așadar, influențele cheie includ:

  • Fenicieni/Cartaginezi: Primii coloniști în jurul anului 800 î.Hr.
  • Romani: Ocupație din 218 î.Hr.
  • Arabi: Stăpânire din 870 d.Hr. până în 1091 d.Hr.
  • Normanzi și sicilieni: Cuceriți în 1091, ulterior sub stăpânire siciliană.
  • Spanioli: Parte a Imperiului Spaniol din secolul al XIII-lea târziu.
  • Cavalerii Ioaniți de Malta: Stăpânire din 1530 până în 1798.
  • Britanici: Colonie din 1814 până în 1964.

Studiile genetice arată influențe semnificative mediteraneene, din Orientul Mijlociu și Africa de Nord.

Maltezii au ajuns în România într-o iarnă geroasă, pe când făceau negoț cu populația de pe râul Borcea. Corabia le-a fost sfărâmată de sloiuri de gheață, iar marinarii au fost obligați să se amestece cu sătenii din Stelnica. Echipajul era format din italieni, greci și turci. Aceștia au format apoi un cătun de alți localnici.

“La Maltezi, moșierul Maltezeanu a luat numele moșiei, și nu moșia numele boierului.”

“Cică Meltezenii sunt algerieni veniți pe apă și rămași aici.”

Prima mențiune a satului Maltezi este făcută pe harta județului Ialomița în anul 1827. Primul locuitor ce și-a luat numele de la cel al satului Maltez este Costache Maltezeanu. Este incert dacă acesta și-a luat numele de la sat sau era el însuși din Insula Malta. Pe crucea de mormânt a lui Costache Maltezeanu se găsesc înscrise litere “străine”, ce se presupune a fi de origine malteză.

sat de maltezi

În încheierea cărții sale de istorie a Stelnicii, autorul vorbește despre ultima așezare înființată pe moșia Stelnica - satul Maltezi, al cărui nucleu de locuințe poate să fi existat încă din secolul XVII-lea.

O poveste pe cinste, pe care am parcurs-o cu interes. I-am acordat poate și mai mult interes, întrucât cuprinde două porțiuni ale pământului care îmi sunt familiare - Bărăganul și Insula Malta.
Sâmburele de adevăr sau mai mult decât un sâmbure nu doresc să-l dezbat și nici să-l contrazic. Nu e locul meu să fac asta. Îmi plac poveștile și le rămân fidelă.
Satul Maltezi există și azi în România, deși în documentele menționate, precum și în poveștile din cartea lui Ion Munteanu menționează pe ici și colo cuvântul legendă.
Legendă ori ba, am mai aflat câte ceva despre îmbinarea a două țări, documentată istoric.

Am scris această poveste frumoasă cu ajutorul cărții “Istoria veche a Stelnicii”, de Ion Munteanu.

Articol scris de stefania.sarina
Eu sunt Ștefania. Și Sarina. De aici și numele blogului meu, Sarina.ro. Am 33 de ani de defecte asumate, cu pasiuni de oameni normali și scăpări emoționale ca alți oameni normali.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Postările mele

crossmenu
Shares
Share This

Distribuie acest articol

Distribuie acest articol prietenilor tai!