Bialetti Moka este unul dintre simbolurile Italiei: ingeniozitate postbelică și dominație culinară globală.
Da, se află în Muzeul de Artă Modernă, la Cooper-Hewitt Smithsonian Design Museum și alte temple ale designului, pentru cine le vizitează.
Exista și în Cartea Recordurilor Guinness drept cea mai populară cafetieră din lume.
Decenii la rând, a fost peste tot – nu doar în Italia, ci și în Cuba, Argentina, Australia și Statele Unite.
În mod ironic, deși e omniprezentă, a fost înțeleasă greșit și criticată pe nedrept.
Lumea modernă a cafelei a descoperit-o târziu, cam prea târziu.
Dar, mai bine mai târziu decât niciodată, nu?
Ramai cu mine și cititul să vezi cum am ajuns azi să bem cea mai bună ceașcă de cafea, făcută cu un ibric ceva mai complex, din aluminiu.
Foc, apă și cafea pentru întreaga filosofie. Atât.
Era să uit! Înainte să trec la povesti, voiam să îți spun că am scris mai demult o scurtă și frumoasă istorie a apariției cafelei în rândul oamenilor, de la niște capre.
Europenii au ajuns cam târziu la cafea, dar Italia, care împarte Mediterana cu arabii și grecii și care nu e prea departe de Africa de Nord, a fost, probabil, poarta de acces pentru cafea spre vest.
Și totuși, timp de secole după ce a apărut la Veneția, pe la începutul secolului XVII, cafeaua era privită ca un moft arabesc – ceva străin, exotic și, din când în când, chiar o amenințare.
'Era văzută ca un lucru oriental, în stilul acela de gândire orientalistă,' spune Peter Giuliano, șeful de cercetare la Specialty Coffee Association și fost co-proprietar al influentei Counter Culture Coffee.
Pe scurt, ceva ce mulți nu prea înțelegeau, îi speria puțin, dar îi și atrăgea.
Scriu acestea cu degetele tremurânde și frica de orice italian ce ar putea citi.
Dar, cert este că, până spre finalul secolului al XIX-lea, italienii beau cafeaua cam la fel ca turcii.
Amestecau cafea și apă într-un ibric metalic, numit cezve, și îl țineau pe foc. Cafeaua fierbea de câteva ori și o turnau în ceșcuțe mici, unde zațul se așeza frumos pe fund.
Italia n-a renunțat niciodată la ideea de a bea cafea tare în cantități mici.
Cănile mari și cafeaua alungită, ca un fel de apă chioară?
Asta era mai degrabă treaba nord europenilor și a americanilor, nu a italienilor.
Aceștia încă preferă shoturile scurte și intense.
Mașinăria de cafea a lui Pavoni era un aparat metalic mare și complicat, care folosea presiunea aburului pentru a trece apa fierbinte prin cafeaua măcinată și a scoate o cafea puternică, mult mai rapid decât metodele tradiționale.
Exact același principiu pe care-l vezi la ibricul moka, doar că mult mai mic și mai puțin pretențios.
Dispozitivul lui Pavoni a fost un hit, dar prea scump și prea greu de folosit acasă, mai ales că, la vremea aia, cafeaua se bea în grupuri, nu acasă.
Alfonso Bialetti a venit mai târziu, inspirat de aparatul lui Pavoni și de o altă jucărie mai mică, napoletană, și a decis să facă moka din aluminiu, să fie simplu, rapid și bun.
Bialetti a muncit câțiva ani la o combinație între La Pavoni și napoletana, iar în 1933 și-a patentat Bialetti Moka Express.
Trei camere, ca napoletana, dar folosea presiunea aburului pentru a forța apa fierbinte prin cafea, ca La Pavoni.
De la început, a avut forma aceea de clepsidră cu opt laturi.
Dar, stai liniștit, designul Moka Express – astăzi, „Bialetti Moka Express” e produsul specific, iar „cafetierea moka” e termenul general – ce n-a prins imediat.
Italia avea alte treburi pe cap, cum ar fi Războiul Mondial, și de abia apoi să-și revină si să se apuce de cele lumești.
Pe la 1950, când și-au mai revenit, designul italian era deja la un alt nivel. Toate fabricile care făcuseră muniții și echipamente militare nu mai știau ce să producă, la fel ca o generație întreagă de meșteșugari pricepuți.
Și uite așa au apărut Vespa, Fiat, Alfa Romeo cu vehiculele lor spectaculoase.
Și Bialetti, cu Moka Express, care arăta încă futuristic și deștept, a explodat pur și simplu în popularitate.
Italia postbelică avea economia în plină expansiune, o clasă de mijloc în creștere și acces la aceleași produse la nivel global, de care se bucura și restul Europei.
În 1946, Renato, fiul lui Alfonso Bialetti, s-a întors în Piemont să preia afacerea tatălui său. A decis să renunțe la tot, în afară de un singur produs: Moka Express.
Prețul scăzut al aluminiului și al cafelei, plus o clasă de mijloc care avea bani de aruncat, au făcut ca ibricul moka să fie perfect pentru vremurile acelea.
Renato, pe lângă asta, era și un afacerist destul de iscusit; în 1953 a comandat desenarea logo-ului firmei, L’omino con i baffi, 'omulețul cu mustață,' care de atunci e inseparabil de Moka Express.
În următorii 60 de ani, ibricul moka a cucerit lumea.
Până în 2016, The New York Times spunea că peste 90% dintre casele italiene aveau unul. A devenit atât de iconic încât, la moartea lui Renato Bialetti în 2016, a fost îngropat într-o replică mare a ibricului moka.
Ibricul s-a răspândit în țările cu mari comunități de imigranți italieni, devenind popular în comunitățile italo-americane din Philadelphia, New York și Chicago. În Argentina și Australia, unde au venit valuri de imigranți italieni în secolul XX, ibricul moka e și acolo la el acasă.
În Argentina, firma Volturno a avut atât de mare succes încât, uneori, ibricul moka de acolo e numit chiar un Volturno.
Reputația brandului Bialetti începea să se consolideze.
Și asta datorită reclamelor difuzate în pauzele emisiunii TV Carosello și campaniilor de promovare bazate pe imaginea Omino con i baffi — Omulețul cu mustață.
Un desen simplu, cu creionul, făcut de Paul Campani, care a devenit simbolul firmei și încă mai e prezent pe logo-ul Grupului Bialetti, dar și pe toate produsele Bialetti.
Sloganul „Oh, da, da... pare ușor (să faci o cafea bună)!” a devenit o replică celebră.
O frază care suna simplu, dar la care Bialetti s-a ținut bine și peste ani.
Astăzi, Bialetti merge înainte cu stil, păstrându-și reputația pentru cafetiere de top și extinzându-se în tot felul de ustensile de bucătărie.
Nu s-au limitat doar la Moka Express.
Acum au toată gama de jucării de bucătărie sub două mari umbrele: „World Coffee” și „World Home”. Găsești de toate, de la cafetiere pe gaz și electrice, la tigăi și gadget-uri de bucătărie.
Și nici afacerea lor nu stă deloc pe loc.
În prima jumătate a lui 2024, au raportat venituri de 67,37 milioane euro, cu o creștere de 12,19% față de anul trecut.
Italienii încă știu să-și facă treaba, mai ales în piețe internaționale ca SUA, Europa și Australia.
L'Omino con i baffi, omulețul cu mustață, încă e pe toate produsele lor, amintindu-ne de unde a început totul.
Între timp, Bialetti a adăugat și versiuni electrice ale celebrului ibric Moka, pentru cei care vor cafea cu un pic mai puțin efort.
Scriu acestea pentru că Bialetti întruchipează esența culturii italiene: design, tradiție și ritualul zilnic al cafelei.
Iată și de ce:
Italia e despre cafea, și cafetiera Bialetti, în special Moka Express, a schimbat regulile jocului. Până atunci, cafeaua se bea doar în cafenele, dar Bialetti a adus cafeaua tare, espresso, direct în bucătăriile oamenilor.
A transformat-o într-o parte din viața de zi cu zi.
Simplu și eficient – exact cum le place italienilor.
Formă simplă, funcțională și, totuși, elegantă.
Ibricul cu opt laturi, din aluminiu, e acum în muzeele de artă, inclusiv la MoMA din New York. Asta spune multe despre ce înseamnă design italian: frumos și practic în același timp.
Și, la naiba, nici măcar nu s-au chinuit prea tare.
L-au făcut să funcționeze și să arate bine – două chestii pe care italienii le-au cam nimerit mereu.
După al Doilea Război Mondial, când lucrurile începuseră să revină la normal, Moka Express devenise un simbol al renașterii italiene.
Era peste tot.
Și cu logo-ul ăla simpatic, „Omulețul cu mustață,” introdus de Renato Bialetti, era clar că ibricul ăsta avea să rămână pentru mult timp în casele italiene.
Ibricul moka s-a răspândit odată cu valurile de imigranți italieni, din Philadelphia până în Argentina și Australia. Oricine avea un Bialetti în bucătărie știa că are un pic din Italia acasă. Așa că, de fiecare dată când torni o ceașcă de cafea dintr-un Bialetti, e ca și cum te-ai conecta la niște rădăcini pe care italienii nu le-au lăsat niciodată să se piardă.
De zeci de ani, Bialetti e un simbol prezent în peste 90% dintre casele italiene. Renato Bialetti a fost chiar îngropat într-o replică uriașă a cafetierei moka – asta spune tot despre cât de adânc a intrat acest ibric în viața de zi cu zi a italienilor.
Simplu, tare și de neînlocuit.
Bialetti și Dolce & Gabbana au făcut echipă pentru ceva cu adevărat special – au transformat moka într-o operă de artă, combinând măiestria legendară Bialetti cu stilul nebunesc Dolce & Gabbana.
Piesa centrală a colaborării este Moka Oro, un ibric moka în ediție limitată, îmbrăcat în aur de 24 de karate.
Sursa imagine: Harrods
Designul e inspirat din motivele tradiționale siciliene, în special carul sicilian, care e mereu prezent în viziunea celor de la Dolce & Gabbana. Practic, au luat tot ce înseamnă moștenirea italiană și măiestria artizanală și au transformat prepararea cafelei într-un ritual sofisticat și stilat.
Și nu s-au oprit aici.
Colaborarea a venit și cu o cafea specială, Perfetto Moka Irresistibile, făcută special pentru aceste espressoare moka. E ambalată în cutii de colecție, perfect aliniate cu viziunea artistică a colaborării.
Nu e doar despre cafea – e despre cum să creezi o experiență „Made in Italy” care combină doi stâlpi ai culturii italiene: cafeaua și moda.
Bialetti Venus este versiunea mai modernă și mai stilată a clasicei cafetiere moka din aluminiu.
În loc de aluminiu, Venus e făcută din oțel inoxidabil, ceea ce o face potrivită pentru toate tipurile de aragazuri, inclusiv cele cu inducție – un upgrade clar față de Moka Express.
Dar nu doar materialul o face să iasă în evidență.
Designul e mai elegant, cu linii rotunjite și un finisaj lucios, renunțând la colțurile acelea rigide de la moka clasic.
Dacă Moka Express e un clasic retro, Venus e varianta sofisticată, stilată, pe care o pui în bucătăria ta modernă.
Funcționează la fel de simplu: pui apă jos, cafea măcinată la mijloc, o pui pe foc și aștepți ca aburul să împingă apa fierbinte prin cafea, să te lovească aroma aia de espresso ca la mama lui acasă.
Dar, fiind din oțel inoxidabil, Venus rezistă mai bine la rugină și e mult mai durabilă.
Venus vine în mai multe mărimi, de la 2 până la 10 cești, pentru cei care vor o cafea rapidă sau pentru cine bea espresso cu găleata.
Și cu siguranță încântă și privirea – e făcută să și arate bine, și să dureze.
Am experimentat de-a lungul anilor mai multe tipuri de cafea, precum și mașinării făcătoare de cafea.
Bialetti m-a prins cel mai tare și i-am rămas fidelă.
Dețin și câteva cafetiere Bialetti în casă - unele de folosit, altele de decor. Dar toate-s funcționale pe deplin.
Aș duce espressorul Bialetti cu mine oriunde, doar ca să nu fiu nevoită să mă las dezamăgită de gustul cafelei eșuate, cu un alt aparat în afară de cel cu care m-am obișnuit de câțiva ani buni.
Am dedicat și acestui subiect - Bialetti Moka Pot - timp din timpul meu și resurse diverse, ca să mă pot bucura și eu de citit această poveste mai târziu, când poate uit.
Îl las și altor ochi curioși atât de citit, cât și de încercat cea mai bună cafea din lume.
Sursa imagine copertă: The Bug General Store