Te-ai preocupat vreodată să afli ce se ascunde în spatele detaliilor pe care deseori le observi târziu?
Ai avut vreodată curiozitatea să descoperi misterul detaliilor pe care, adesea, le observi abia în al douăzecilea rând? Acele mici semne care nu-ți fură privirea așa cum o face un tablou strident sau un afiș publicitar cât jumătate de clădire în centrul orașului.
Se întâmplă să mergi de zeci de ori pe aceeași stradă și să observi o casă, un balcon, o poartă doar după multe treceri. Și e firesc, se întâmplă tuturor.
Mai știu și că percepția se schimbă odată cu vârsta. Ce nu observam până la treizeci de ani, văd acum instantaneu când pășesc într-un loc nou, o încăpere nouă sau chiar într-o țară străină.
Și, pe măsură ce trec anii, descoperim din ce în ce mai multe și ne minunăm ca și cum atunci am descoperi lumea pentru prima dată. Preocuparea pentru detalii apare când vâltoarea gândurilor se mai domolește.
Locuiesc în Malta de aproape șase ani și încă descopăr această insulă. O insulă de mărimea Bucureștiului care încă îmi oferă spectacole vizuale noi. Am bătut la pas toate străzile din jurul casei mele și am început să cunosc oamenii care locuiesc acolo, precum și cățeii și mâțele care lenevesc la ferestre.
Nu mai sunt percepută drept infractoarea care vine în cercetare. Oamenii mă știu acum, îmi zâmbesc și ne salutăm de după ochelarii de soare:
"Alright?"
"Alright."
Îmi fac mereu scenarii în care le bat la ușă și intru să mă zgâiesc la interioarele caselor lor. Să văd ce grădini au, pline de smochini, dafini sau lămâi. Îmi imaginez, zâmbesc și merg mai departe. Nu ar fi potrivit să îndrăznesc. Și chiar de m-ar invita, nu cred că aș intra cu inima deschisă. Rămân cu imaginația și văd alte și alte case.
Detaliile stridente care îmi atrag atenția sunt ușile și mânerele acestora.
Știi expresia "te uiți ca boul la poarta nouă"? Exact așa mă opresc eu la ușile malteze. Scotocesc după telefon în geantă și fac o poză, două, să am amintire. Mă uit stânga-dreapta, ca nu cumva să “mă prindă” careva. După câteva poze mi-am dat seama că aceste detalii au sigur o poveste a lor.
Și-am început să caut, să citesc, să scriu, să fac notițe. Așa mă țin de ani buni preocupată și nu mai am timp nici să lenevesc, nici să pierd vremea de pomană. Scotocesc și citesc până obosesc.
Am mai scris despre Malta și-am să tot scriu. Am scris un articol ca o invitație sinceră pe insulă, așa cum am văzut-o eu și cum încă o văd.
Malta este o insulă ca nicio alta insulă de pe Mediterană, chiar din lume, aș îndrăzni să zic. Mărturie stau toate caracteristicile care o fac unică - arhitectura, istorie, geografie și civilizații.
Și uite-așa, Malta rămâne o insulă unică, o mică minune a Mediteranei care te invită să-i descoperi secretele și să te pierzi în frumusețea ei atemporală.
Cine vizitează insula o face pentru mare și soare.
Descoperă apoi ușile și mânerele. Dar nimeni nu vine pentru ușile și mânerele malteze. Dar despre cele din urmă am citit mai mult, recunosc. Toate pozele din acest articol îmi aparțin. Am făcut poze mai mult mânerelor, decât am făcut soarelui la asfințit sau plajelor aurii.
Și iată-mă acum, dedic un întreg articol mânerelor de uși malteze, pentru că frumusețea stă în detalii.
Înainte ca soneriile electrice (sau soneriile în general) să existe, bătătoarele de uși erau esențiale dacă un oaspete dorea să-și anunțe sosirea.
Acum folosim telefonul mobil să ne anunțăm vizitele. Dacă-ți bate cineva la ușă tam-nesam este ori un vecin inundat, ori se face vreo campanie electorală locală (la maltezi se poartă), ori aștepți vreun curier.
Mușterii nu mai vin neanunțați. Aceste bătătoare de uși malteze sunt cu siguranță de admirat; sunt una dintre atracțiile “ciudate” ale acestei țări.
Dacă te vei rătăci vreodată pe străzile întortocheate ale orașelor malteze, vei observa imediat că ușile, ferestrele și balcoanele antice sunt similare ca stil și design. Această omogenitate nu înseamnă că familiile malteze nu au un simț al individualității. Zona în care proprietarii de case își puteau arăta cu adevărat moștenirea familiei era bătătoarea de ușă sau „ħabbata” în malteză.
Prin urmare, nu este surprinzător că bătătoarea de ușă funcționează ca un simbol de statut. Cele mai extravagante bătătoare de uși aparțineau de obicei familiilor bogate. Cei cu descendență nobilă tindeau să instaleze bătătoare masive, în stil baroc, simbolizând putere, prosperitate și autoritate.
Pe insulele malteze există diferite tipuri de mânere de uși. Cele mai tradiționale tind să fie negre și constau de obicei dintr-o bilă cu găuri laterale.
Acestea sunt cele mai comune și pot fi găsite pe toate tipurile de uși, în toate clasele sociale.
Bătătoarele sunt uneori absente și înlocuite de mânerul de ușă mai practic și simplist - cunoscut sub numele de „pum” în malteză. Deși mai puțin ornamentale ca stil, natura lor simplistă adaugă totuși ceva special farmecului general al unei străzi.
În vremurile bune de odinioară, exista o tradiție ciudată care lega moartea, durerea și bătătoarele de uși.
Dacă un membru al familiei deceda, restul familiei obișnuia să îndepărteze bătătoarele de uși ale casei ca un semn vizibil de respect și doliu. Vecinii făceau același lucru și își lăsau ușile pe jumătate deschise – sugerând un sentiment de camaraderie și deschidere față de membrii familiei îndoliate.
O altă tradiție singulară asocia curățenia bătătoarei de ușă cu nivelul de igienă al familiei.
Cu cât bătătoarea era mai curată, cu atât servitoarea familiei era văzută ca fiind mai eficientă în mod public. Bătătoarele de uși, așadar, serveau drept subiect de discuție și bârfă pentru săteni.
Malta a fost influențată de multe culturi de-a lungul istoriei sale, inclusiv fenicieni, romani, arabi, Cavalerii Ioaniți și britanicii.
Fiecare dintre aceste culturi a contribuit la tradițiile insulei, dar și la estetica acesteia. Încuietorile, mânerele, precum și bătătoarele de uși reflectă adesea simboluri religioase, simboluri marine și chiar figuri mitologice.
Mânerele în formă de delfin simbolizează norocul și protecția casei.
Leii sunt simboluri ale puterii și demnității.
Peștele poate simboliza meseria de pescar, care pentru mulți era o meserie, un mod de a face bani. Există și astăzi pescari de meserie, precum există și mânerele. Nu aș ști să spun dacă pescarii au musai mânere în formă de pești la intrare.
Mâna Fatima, sau Hamsa, este considerată un talisman protector, care alungă răul. Este, de asemenea, considerată un simbol al binecuvântărilor, pentru noroc și sănătate. Mâna Hamsa este de obicei reprezentată cu cinci degete, adesea cu două degete mari simetrice. Poate fi cu degetele răsfirate pentru a alunga răul sau împreunate pentru a aduce noroc.
Religia a avut, de asemenea, o influență asupra acestor încuietori și mânere. Unele case au pe ușile lor diavoli cu aspect înfricoșător (pentru a alunga spiritele rele), în timp ce altele prezintă îngeri și alte figuri religioase.
Nu este confirmat, dar se crede că acest lucru ar fi fost adaptat dintr-o veche zicală malteză „Il- ħbieb sal-bieb”, care se traduce aproximativ prin „Nu lăsa pe nimeni să se apropie prea mult”. Traducerea literală ar fi „Prietenii până la ușa din față”.
Aceasta era o amintire să țină străinii departe de casa familiei.
Cultural, maltezii sunt foarte orientați către familie, așa că acest lucru pare rezonabil.
Alte figuri religioase care apar sunt Adam și Eva, ce pot avea referințe morale și biblice. Adam și Eva sunt figuri centrale în Biblie, reprezentând originile umanității și conceptul păcatului originar. Reprezentarea lor pe mânerele ușilor malteze poate servi ca un memento al valorilor morale și al consecințelor acțiunilor fiecăruia.
Dincolo de aspect, mânerele de ușă curate și lustruite reflectau nivelul de curățenie al casei.
Strălucirea lor arăta musafirilor, sau trecătorilor pe stradă ca mine, că familia era suficient de bogată pentru a-și permite servitoare care curățau și lustruiau casa în mod constant.
Azi, fața casei, ușile și încuietorile se curăță la fel de consistent, mai ales acele case mai “avute”. Zăresc deseori doamna casei sau o menajeră asiatică, ce curăță cu simț de răspundere toate aceste detalii ce sunt în văzul lumii. Se spală inclusiv trotuarul din dreptul casei și-apoi se aruncă simplu găleata de lături în stradă. Trec imediat pe partea opusă și-mi văd de drum.
Pentru un aspect și mai elegant și echilibrat există două mânere, pe cele două uși mici.
Am uitat să menționez că aceste uși nu sunt mari. Intrarea în casă este de regulă mică și îngustă, fără a promite vreun spațiu generos dincolo de ele. Surpriza este și mai plăcută când pășești în interior și găsești un alt univers mai departe de ușile colorate - camere generoase, balcoane și grădini pline de pomi fructiferi și flori.
Fabricate din alamă, metal sau chiar și ceramică, cu modele felurite, aceste mânere deosebite pot fi găsite atât pe ușile caselor modeste, cât și pe ale marilor palate - Palazzo.
Artizanii maltezi continuă și astăzi să creeze aceste încuietori utilizând metode tradiționale, păstrând astfel vie o parte importantă a patrimoniului cultural maltez.
Magazinele de suveniruri din Valletta și Mdina vând bătătoare miniaturale pe care le poți lua acasă, în timp ce artizanii de la Satul de Meșteșuguri Ta’ Qali încă produc cu drag mânere de uși de dimensiuni mari pentru oricine dorește să continue această tradiție malteză.
Mai mult, creatorii locali de modă și companiile de bijuterii folosesc bătătoarele de uși și ușile malteze ca sursă de inspirație pentru cele mai recente colecții ale lor.
Îți garantez că, oricât ai crede că te plictisește un loc, Malta, cu ușile ei, este foarte generoasă și colorată și nu lasă loc de asemenea sentiment.
Cât despre estetica malteză, un lucru este sigur - arta transcende cu adevărat trecerea timpului!