Efectul Pygmalion este un studiu a doi cercetători americani - Robert Rosenthal şi Lenore Jacobson - prin care s-a demonstrat că omul poate avea reușite excepționale doar prin prisma așteptărilor ridicate şi a motivației.
Urmarea acestora este îmbunătățirea performanței - putem vorbi de elevi, învățatul unei noi deprinderi, dar și un nou serviciu.
Cred că vârsta nici nu este importantă, deși experimentul a fost făcut pe copii de clasa I-a și a II-a.
Simplu spus, Efectul Pygmalion sugerează că ne putem descurca mult mai bine atunci când se așteaptă mai mult de la noi.
Trebuie menționat însă că așteptările sunt pozitive și vin însoțite de încurajări realiste: am încredere în tine că o să reușești sau știu că poți!
Primul efect l-a avut asupra unei clase de elevi, unde profesorul a aplicat această metodă iar rezultatele au fost notabile. Ca urmare a rezultatelor practice, tehnica a fost preluată și aplicată în domeniul educației.
Fenomenul psihologic a fost confirmat prima dată în anul 1968. Mai poartă denumirea și de Efectul Rosenthal, după omul de știința care a demonstrat efectele acestui experiment, într-o sală de clasă, pentru elevi cu vârste mici.
Elevilor li s-a dat un test IQ, fără însă a comunica nimănui rezultatele, nici măcar profesorilor. Nu trebuia să existe niciun fel de influență sau așteptări din partea acestora. Rezultatele testelor IQ făcute la început de an școlar urmau a fi comparate cu cele de sfârșit de an.
Din numărul de elevi testați, cercetătorii au ales la întâmplare elevi și le-au spus profesorilor că, de fapt, aceștia au avut rezultate remarcabile la test.
Nimic mai adevărat însă, căci rezultatele lor reale nu dădea nicio indicație că ar fi excepționali intelectual. De aici și scopul acestui experiment.
În decursul anului școlar, elevii “etichetați” ca fiind genii s-au comportat întocmai.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că, un profesor care se așteaptă la o performanță îmbunătățită de la elevii săi, va avea de fapt efectul scontat.
Testul IQ pe final de an a demonstrat teoria de la care pornise studiul.
Acest studiu vine în ajutorarea profesorilor și este foarte simplu de aplicat. Este un instrument la îndemâna oricui, aș spune. Și scriu din prisma unui om cu experiență la clasă, chiar dacă numărul de elevi nu era mare - maximum 12. Cel mai mult am lucrat unu la unu, așa cum cred, de altfel, că se poate învăța mai bine o limbă străină.
Nu necesită procedee sofisticate şi nici timp foarte mult. Îl poți aborda cu ușurință, întrucât nu solicită decât o atitudine pozitivă şi deschisă în fața elevilor sau în fața unui singur individ pe care trebuie să îl ajuți să învețe.
Printre aspectele importante ale învățării se numără şi încrederea pe care o ai în aceștia.
La baza studiului stă comunicarea non-verbală, micile gesturi care au efecte deosebite. Elevii au o capacitate dezvoltată în a înțelege şi a percepe gesturile pe care le afișezi în mod constant. Aceștia sunt foarte receptivi şi curioși, totodată.
Beneficiile sunt de ambele părți - dorința profesorului de a-i comunica clar şi corect elevului, ce va stârni voința elevului de a învăța şi a asimila.
Rezultatele sunt remarcabile, iar elevii se vor simți importanți şi susținuți.
Oferind încredere şi suport elevilor, aceștia vor transmite același lucru. Elevii găsesc în profesorul lor un sprijin intelectual pe o durată lungă de timp. Își doresc să asimileze cât mai repede şi mai ușor informațiile care le sunt transmise pe căi didactice și nu mai simt greutatea învățării impuse.
Efectele acestui studiu se numără printre metodele alternative care suportă cu succes metodele clasice de predare-învățare. Este pasul făcut către apropierea şi cunoașterea elevilor, menit să-i motiveze.
Când te-ai decis să aplici și să joci acest rol şi dorești să obțineți rezultate, poți încerca să:
Conturate mai mult în senzații şi mai puțin în cuvinte, îmbinate cu calitățile native ale fiecărui profesor, vei obține armonie, fluiditate şi comunicare.
Trei aspecte redutabile în vastul proces al educației.
Pentru ca această metodă să dea rezultate şi să iți fie un real ajutor, trebuie să cunoști atât efectele pozitive, cât şi cele negative.
Acestea au, în egală măsură, scopul de a cunoaște pentru a putea îndruma.
Pentru a beneficia de rezultate optime şi de a crea un echilibru:
Mi-a fost ușor să scriu acest articol în 2015, pentru că asta făceam în acel moment - predam. Însă, căutând acum informații despre acest studiu, aflu ca Efectul Pygmalion se întâmplă și se aplică tuturor.
Suntem, în definitiv, creaturi sociale și suntem influențați de așteptările altora.
Dacă ai așteptări de la cineva să aibă succes, îl vei sprijini să îl obțină.
În mod similar, dacă simți că cineva are așteptări mari de la tine, vei munci mai mult pentru a le îndeplini. Și nu pentru a demonstra, ci pentru că așteptările celorlalți trezesc în tine ambiție și putere, motivație și energie poate, de care nici măcar tu nu știai.
Așteptările acționează ca o profeție, deoarece devin justificare pentru a munci mai mult.
Vei fi poate un părinte mai bun, un lider mai bun, un manager mai bun și chiar un prieten sau un partener mai bun pentru jumătatea ta.
Cred cu tărie în puterea cuvintelor bune și încurajatoare, cu energii constructive și binevoitoare, îndreptate către oameni de orice nivel, orice vârstă sau poziție socială.
Și, dacă nu am ceva bun de spus, am învățat să nu mai spun nimic și să-mi vad mai departe de treabă.
Să fim sănătoși și echilibrați!
Da, am fost interesat de subiect, mai ales datorită cursurilor de psihologie dar, în cea mai mare măsură, faptului că eu în clasele primare, am trăit niște experiențe totul opuse, dar care m-au „înrăit” ca să merg mai departe. Era vremea cu statul la colț pe coji de nucă, pe grăunțe, într-un picior, cu mîinile sus, cu lovituri cu cantul riglei la palmă. Mi-era cel mai milă cînd vedeam fetițele, colegele mele, plîngînd la astfel de pedepse... Proasto, ești o tîmpită -erau suplimente la pedepse. O să încerc să povestesc curînd toate acestea..., întru pomenirea acelei sinistre învățătoare.